Am fost la
mormântul lui
Fără nume.
Înconjurat de palmieri și pereți venețieni
Scăldat în valurile cântecului de cicade
Singuratic? Nu!
Soția lui zace alături
De ce nu i-au gravat numele? am întrebat un localnic
Nu are rost, numele lui domină aceste tărâmuri precum
vântul scirocco, precum aerul sărat de mare mediterană... mi-a răspuns
Dar nu vroiam să scriu despre asta
Moartea și mormânturile sperie individul, individul care
trăiește și nu realizează niciodată că va fi liber doar atunci când va muri
Fără speranță, fără frică
Calm, liniștit, precum mediterana care își fumează pipa
bătrâneții odihnindu-se pe prispa euro-africană
Probabil, încă e război în Libia?
Nu știu, am încetat să urmăresc știrile
Dar știu că amintirile milenare de civilizație nu ne-au
învățat nimic
Încă călcăm pe greblele sângeroase ale războiului
Pentru că nu avem memorie
Noi suntem memoria lumii
Îmi șoptește Ray Bradburry
La 451 grade farenheit începe să ardă documentul deschis
în word
Am greșit atunci când am început a folosi focul ca să
distrugem, nu ca să ne încălzim
Ar trebui să construim un excavator enorm și să săpăm o
groapă enormă - în care să îngropăm
războiul
Spuneți-le asta tuturor!
Președinților, regilor, patriarhilor, sultanilor, faraonilor,
politicienilor, diplomaților, top -managerilor, corporațiilor, televiziunilor
Unica ființă care are dreptul să fie zbuciumată e Marea
Cretei
Te lovește cu țeasta
de pietrele ei și îți reamintește cine ești
Doar o gâză care nici măcar nu mai cântă
Nici nu contemplează
Iar cine nu contemplează, trebuie să distrugă
Așa a fost, așa este, așa va fi
Până nu ne va înghiți planeta
Săturată de orgoliul nostru uman precum sunt săturat eu
de kebabul pe care localnicii îl numesc
suflaki
Sămânța regelui MInos era stricată de virusul orgoliului
Închisoarea ridicată de Dedal a rămas în istoria fricii
Cicadele continuă să cânte, fără să realizeze că cântă
Omul continuă să distrugă fiind sigur că el contemplează
și crează
Fără săraci, nimeni nu s-ar mai simți bogat
Fără tristețe, nimeni n-ar fi în stare să fie fericit.
Fără moarte, cine ar mai fi viu?
Am fost la mormântul lui
Nu vroiam să scriu aceste ne-versuri triste
Însă fără aceste ne-versuri aș fi eu, cel trist.
Sunt gata să fiu
Ești gata să contemplezi?
Ești gata să pornești în expediția argonautică și să nu
te întorci niciodată la ce ai fost?
Îmi vine să șterg aceste rânduri
Însă le las, cândva mă
vor șterge ele pe mine
Precum timpul șterge culorile lui El Greco
Precum măslinul șterge amintirile furtunilor și procrează din nou
Spală-ți mâinile înainte să deschizi această carte
Și vei vedea că
libertatea e Minotaurului care te fugărește prin labirintul timpului
Te va prinde într-un sfârșit
Și atunci vei uita de frică, de speranță
Atunci vei fi liber.
ce tare te-a inspirat labirintul
RăspundețiȘtergere