A.P.A. II - Nunta

Bună ziua dragi meseni, bun venit la Exileni
Scoateţi rubla din pahare, astăzi este ziua mare
Ziuă neagră pentru lume, zi cu soare pentru turme

Azi se face o nouă viaţă, Zina naşte-n poponeaţă
Zina Seceră frumoasa, răsfutută dar nevastă
Soţul drag - Oleg Ciocan, bate turma în timpan

Uite-aşa veni idila, între scărnă şi huilă
Masă mare şi ospăţ, gânditori prăjiţi la băţ
Cu salam de scriitor, şi tuşoncă de popor

Prăjituri din copilaşi, hai serviţi meseni trufaşi
Să sărbătorim sfărşitul, pentru râme răsăritul
Azi Zinuca şi Oleg, au futut poporu-ntreg

Şi nu ustură tătucă, dacă crezi în viaţa după
Viaţa de aici e suptă, gri, precară, întreruptă
Stabilită la planiorkă, răstignită în grimeorcă

Bucuraţivă ciobani, Secera are Ciocan
Iar Ciocanul bate bine, de nu taci va da şi-n tine
Crapă ce-ţi turnăm pe gât, că de nu de scap de rât

Rubrica APA (Adunatura de Profanari Anti-literare)

Hârleţu

O! Straşnică stafidă de oţel
Uter titanic prins în cleiul momenTan
A corozivei animale străbunel
Străpuns de balele beţivului Motan

Curmai cartofi de suflete golan
Mai răspândeai şi mugete - jiţăl
O intestin chişăt dintr-un fantan
Porneşte-ntreaga oaste după pula de oţel

Jim Jarmusch 2009 The Limits Of Control

alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5402811011536029634" />






O Blondă re-povesteşte un fragment din Stalker, o Brunetă goală vorbeşte despre Shubert, Omul Chitară monologhează asupra etimologiei de boemă, Mexicanul discută despre posibilităţile conştientului şi experienţele psihedelice.... Cei care se cred mai presus decât alţii ar trebui să meargă la cimitir, acolo vor vedea lumea adevărată, lumea care reprezintă doar o mână de noroi...
Singuraticul într-un costum de brand primeşte câteva instrucţiuni neclare şi porneşte în drumul său spre ţintă - ţintă despre care nu are nici o idee, ştie doar că trebuie să-şi folosească imaginaţia. Pe parcurs Singuraticul se întâlneşte cu câteva personaje diferite, schimbă cu aceştia cutiile de chibrituri de unde scoate o hârtiuţă cu cifrul pe care-l examinează şi-l înghite la un espresso. Pardon, am spus un espresso - mai bine două espresso în două ceşti diferite, una se bea, alta nu se bea. Singuraticul de fapt este killer, la fel cum Deadman de fapt era un deadman.
Aţi înţeles ceva? Nici eu!
Ultimul film semnat de Jarmusch pare să ducă sensul şi logica în lumea subiectivului, spectatorul înţelege ce vrea să înţeleagă şi vede ce vrea să vadă. Realitatea este arbitrară şi subiectivă, universul nu are nici margini nici centru. Jarmusch în general a uitat de existenţa spectatorului. Există doar universul şi reflecţia acestuia, imaginaţia te ajută să defineşti care univers e mai real. Filmul iese de pe ecran şi începe să schimbe fonul realităţii subiective din jurul tău. Priveşti filmul sau te priveşte filmul pe tine? Totul este relativ! Jarmush şi-a depăşit limitele controlului. Păşeşte pe pământul nimănui, care este a fiecăruia. Zen. Ce-a fost asta? întreabă Bill Murray-ul din tine! Îl omori şi poate afli răspunsul, doar în cazul în care îţi setezi irisul la viziunea lui Christopher Doyle. Aflându-se la un pas de moarte după o supradoză de ciupercuţe Jim a văzut ceva cu siguranţă "acolo". O operă organică cu o existenţă aparte în complexitatea sa - sau un rahat total. Totul e subiectiv.

UIEM ORL!

Într-un mare centimetru din Sakha, sub primul boţ de zăpadă stropit pe malul răului Aldan de spiritul Pipei Porcului, se stabilise un poporaş, mic şi drăgălaş. Poporaşul exista - sfârtecând ciclul timpului la timpul ciclului. Zi de zi, oră de oră, clipă de clipă poporaşul stătea la taclale.
- Aătrr grgd aarhhc?! elogia şamanul în timpul sacraliilor, şi întreg poporaşul era cuprins de împăcarea universală.
- Zrall doode gruun ha... odjgggfa! se şoptea după sacralii prin curţile bordeielor...
Poporaşul continua să petreacă morţii în limba în care întâmpina copiii, fiind fericit în esenţa sa de popor nimicit.
Într-o bună zi Pipa Porcului osăndise un alt poporaş (mai trufaş) la Patimile Aldanului.
Poporaşul 2 sosise în Sakha, aveau butoaie pline cu apă, de foc.
- Боря куда мы приехали? întreba un jeg cu faţa de drojdie de la o legumă organică.
- Домой.

Femina

Neant spurcat de voluptate
Prin seva spicului organic
Celule supte în etate
Imbold de patimă satanic
Cerc vicios de reciclare
Regres - în evoluţii darnic
Sânge solid de cărămidă prin afrodiziacul static
Rutpură veşnică în clipă
Eternitate de moment
Sclipire găunoasă
Smuls din pipa unui arhitect
3 megabiţi de revelaţii prinşi în sinapse de matern
+ trei lopeţi de scrum în braţe
3.14(sic) sedat din Sfinx în lemn

Ca musca la căcat

Merg acasă, urc în troleu nr.2.
Inchid urekile ca să nu aud scârnăvia din jur şi trimiterile reciproce în pizda măti de la taxator la pensionară şi invers. Aleg Clutchy Hopkins în locul unei trimitări în pizda măti.
Închid ochii ca să nu mai văd mutrele acre şi secate de băutură. Ar fi minunea minunii să vezi un zămbet în troleu. Poate în cazul unui copil, sau a unui căţel. În rest: eşti prost? mergi cu troleibusu si zămbeşti? Poate fumezi narcotice?
Închid nasul şi-mi imaginez mirosul norului pe care l-am auzit recent.
Deschid. M-a împins cineva. Afară se vede o ambulanţă şi o turmă de liuboznatelinye. Întreg troleu nr. 2, semi-plin întinde capurile să vadă ce e pe asfalt. Pe asfalt era probabil victima şi medicii care-i acordau primu ajutor. La staţia următoare, peste vreo 30 metri iese afară juma de lume şi se îndreaptă spre locul accidentului...
CA MUSCA LA CĂCAT!
Bă futuţilor chiar vă place să vedeţi cum moare unu fără picioare? Sau cum arde o casă în flăcări şi cineva încearcă să scoată un copil afară. Voi doar vă beliţi! Vă bucuraţi de fericirea voastră mizeră faţă de nenorocirile altora. Futuvai în gât de scârne! Să-mi spuneţi de mentalitate de idiot, filme obscene şi gălăgie pe care ţi-am băgato drept muzică. Să mi-o sugi concetăţeanule!

Ca musca la căcat