Se spune că rata de suiciduri per cap de locuitor în
Olanda e foarte mare. Sincer - nu văd asta. Văd oameni binevoitori și zâmbitori,
ce-i drept, absolut neinteresați de ceilalți. Până la urmă sunt oameni
fericiți. Olandezii nu supraviețiesc, ei trăiesc, iar problemele cu care se
confruntă sunt mai des de ordin psihologic, nu fizic. Olandezii n-au treabă cu
infrastructura, parcările, transportul public, statul, corupția, inflația sau
lipsa locurilor de muncă. Din acest punct de vedere totul e perfect. Orice colț de stradă e făcut pentru toată lumea: invalizi, bicicliști, motocicliști, șoferi, pietoni, pietoni cu copii și cărucioare, șoferi de transport public, pentru oameni în pula mea. În fiecare
zi văd bărbați în costum care pedalează la 8 dimineața cântând; văd femei cu
copii aruncând glumițe cochete gunoierilor; văd șoferi tatuați de autobuz care
te i-au la mișto, îți spun că trebuie să achiți 50 de euro pentru cărucior,
după care râd în hohote împreună cu tine. Mai pe scurt, n-ai spune că în Olanda
rata de sucid e mare. Și n-au cum s-o facă după perdelele trase, pentru că nu prea au nici perdele. Oricum rata de suicid e mare. Zice lumea că feroviarii trântise-ră și o grevă, se
săturase-ră să spele trenurile și șinele murdare de sânge și mațe.
Olandezii zâmbesc,
însă o fac în sinea lor și te ignoră totalmente. Poți să încerci să-i prinzi
privirea ore în șir, n-are treabă cu tine, e în lumea lui, una comodă și
absolut pohuistă. Și apropo de pohuism, mă apuca o panică moldovenească legată
de consumul de marijuana în public, și după câteva zile, realizez că era un
mic sindrom bâco-nistrean, de care am scăpat. Arzi un joint în centrul pieței
și zâmbești oamenilor care te înconjoară, chiar dacă te doare în pulă de ei. Pe ei la fel îi doare în pulă de tine. Olanda întrunește definitiv maxima "libertatea mea se termină acolo unde începe
libertatea altuia". Aici libertățile, de orice tip, sunt respectate, doar dacă
nu dăunează libertăților celorlalți. Ești liber să te spargi cu coca în fiecare
seară și să dai duba la 25 de ani; s-o arzi cu bicla și joggingul și să arunci
copitele la 101; să fuți și să fii futut așa cum vrei tu; să îmbraci, să bei,
să consumi, să mănânci ce vrei tu, nu ce-ți dictează societatea. Olanda te
predispune la această individualitate, ai îndeajuns timp ca să te gândești
numai la tine, în jur totul e dezinvolt și organizat ca să circuli cât mai
comod, Lumea te salută, îți zâmbește, și nu neapărat ca să-ți vândă ceva.
Ai
libertatea deplasării, oriunde, în orice tip de transport public, instituție,
magazin și pe orice tip de trotuar. Aici părăsim incinta blogului, al doilea
paulainer după al treilea haze și al doilea la chouffe e prea de tot.
... Revenim, e dimineață răcoritoare și am capul curat.
I'm clean, cum spunea personajul din Trainspotting. Mi-am reamintit de
biciclete, sutelele de mii, milioanele de biciclete. Noi, vechi, moderne,
retro, cu 2, 3, 4 roți, cu portbagaj cu tot ce vrei. Cu siguranță, în Olanda
există mai multe biciclete decât oameni, iar cicliștii sunt respectați și nu
circulă pe linii galbene aiurea, circulă pe jumătate de drum, amenajat special
pentru ei, cu semafoare pentru cicliști și reguli stricte de circulație. Ai impresia că oamenii dați s-au născut pe biciclete. Vorbesc la mobil pe biciclete, fumează, transportă câini și copii, valize, vând iarbă și nu m-aș mira dacă sunt în stare să și-o tragă mergând pe biciclete. În Olanda eștu tentat să faci copii, cât mai mulți copii, pentru că ești motivat s-o faci. Fiecare bordură, fiecare magazin sau muzeu are
traseu pentru cărucioare sau lift, nu ești discriminat nicăieri, oricine ai fi. Despre
camerele de schimb pentru mame și copil din aproape fiecare veceu public nici nu mai vorbesc, aceste chestii simple și utile vor ajunge la noi prin secolul 27, după ce vom scăpa
de pericolul homosexual, cel moscovit și cel unionist. Și apropo de homosexuali, destrăbălați
și sodomiți. N-am văzut niciunul de când mă aflu aici, nu i-am văzut
îmbălânsdu-se în plină stradă sau satisfăcându-se în cur prin parcuri, în schimb,
în Chișinău am văzut perechi ortodoxe care se îmbălau în troleibuz și se futeau
pe plajă. Ok, nu e pe asta. Și la ce morți să vă mai scriu despre Moldova, le știți și așa. Problema-i că a ars. Nu vreau să mă întorc acasă! Nu ego nah! Turul 2, demisii, huisii căldure și menajerie umană. Însă revin în putreziciunea voastră. pentru că sunt ultimul mohican, pentru că indianul revine întotdeauna.
Cu siguranță to be continued...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu