Colo-n vale la Tighina,
Stă o mamă-ndurerată.
Roade palmele de ziduri,
Fruntea-i de necaz pătată.
Nu mai plânge, n-are lacrimi,
N-are limbă, n-are grai.
Nici nu vrea să mai audă:
Ce e Iad, şi ce e Rai?
Ce e ţara? Când odrasla
Zace-n lumea celor drepţi.
Ce e limba? Când acasă
Stau doar morţii pe pereţi.
Nici nu vrea să se răzbune,
Nici să vadă o nouă zi.
Are faţa de cărbune,
Zidu-i mama, mama-i zid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu