Coridor în spitalul din Saint-Reimy.
În prim plan, în dreapta, scara spre nebunie.
Un galben bolnav cu mici dungi de albastru senil.
O uşă, iadul raţiunii roşu, precum o prevestire a morţii.
Crâmpeie de umbre şi lumină, pe holul urechii pierdute.
Un singur nebun în depărtare, studiind peretele tabloului brut.
Albeaţa morţii, geometric înşirată pe tumoarea galbenă a soarelui sudic.
O viaţă de căcat, aruncat epileptic cu pensula pe podeaua spitalului vieţii.
O posteritate de mărgăritar, o conservare cromatică a eternităţii.
În esenţă, un inexistent în inexistenţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu