Beau, ca să gândesc după asta.
Cu o minte lucidă, friptă de aburii mahmurelii.
Ca să mă întreb:
De ce-am turnat în mine?
Și whiskey, și cognac, și bere, și lichior, și șampanie, și cagor, și...
E veșnicul dialog al omului cu omul,
Al creierului pre- și post-alcoolizat,
A inimiii pre- și post-iubind.
Iubirea.
Ce-ar trebui să fie azi poezia?
Un manifest?
Un Everest?
O lacrimă ?
Un răcnet ?
O rană?
Un blestem?
Un program electoral, poate?
Doldora de muci, Plahotniuci, rahați, Filați, strâmbi, Ghimpi, patroni, Dodoni...
Borăsc.
O revelație religioasă, uneori.
Isuși, Budde, Allahi și-Ahura-Mazde.
Brazda textului a luat-o pe arătură
Cea mai murdară parte-a organismului e gura.
De aia nu recit, la-s degetele de la mâni să scrie.
Degetele cu care mă scobesc în nas,
Mâna cu care îmi șterg curul.
Eul învie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu