Când... când înăuntrul tău fierbe o lume mare și frumoasă... când e gata să se nască... când soarele din inima ta e gata să topească gheața din afară... când emani o lumină capabilă să alunge tot întunericul de pe lume... când realizezi că trupul tău nu-i decât o haină pe care ți-a dat-o universul s-o porți... când muzica depășește limitele realității și se contopește cu cosmosul... când eul tău devine universul întreg pentru un om... când inima ta nu se mai simte singură pe această cărare întortocheată... când știi că ți-a mai rămas să urci puțin și atingi vârful... când vezi în ochii unui copil viitorul frumos al omenirii... când vrei să crezi cu tot sufletul că umanitatea mai merită o șansă... când faci pe cineva fericit și stomacul ți se umple cu ghiocei de la asta... când înveți o limbă străină și-ți dai seama că ai știut-o toată viața... când crezi că trenul tău e la jumătate de drum și el nici măcar nu a ieșit din gară... când speri că mâine va fi mai bine și credința va reveni în organismul tău... când vioara bocește atât de dulce încât începi să rugumi cu nesaț strunele... când privești spre orizont nerealizând că Ea e aici, lângă tine... când ești sigur că moartea nu e un sfârșit, ci un început... când brațele tare larg deschise sunt în stare să cuprindă toată lumea... când cuvintele tale lecuiesc rănile sufletului cu căldura verbului primordial... când iubești doar pentru a iubi și nu cauți fericirea ta în acest lucru... când ultima notă din univers va fi cântată... când toate elementele chimice se vor uni în brațul tău drept... când balenele vor respira nisipul fierbinte al civilizației moderne... când omorul va fi dat în prime-time la televizor... când durerea va fi servită în restaurantele franceze... când lacrimile se vor vinde îmbuteliate în sticle de plastic cu volumul 0.5 litri... când ultimul om își va pierde speranța și va stinge becul... când copiii vor refuza să se joace odată și pentru totdeauna... când ultima stea din univers se va stinge.... când o să crezi că nu mai există nici o rază de speranță... când sufletul tău se va contopi cu întunericul universului... când inima ta va fi mai rece decât ghețarii Antarctidei... când vor dispărea toate instrumentele muzicale de pe pământ... când vor fi filmate toate filmele... când florile se vor transforma în spini de bocanc... când ultimul mililitru de sânge se va transforma în petrol... cînd urechile nu vor mai fi în stare să asculte... când sistemul solar se va opri fix, static și pe vecie... când ultima chitară din lume va fi arsă pe rug... când nu vor mai fi biserici, bănci, guverne, armate, națiuni, limbi și religii... când omul va înțelege că este doar un neînsemnat detaliu în evoluța universului... când urmașii vor consuma doar atât de cât au nevoie... când vei împărți cu aproapele tot ce ai... când vei crede că ai înțeles ce înseamnă fericirea... când tu vei fi lumina și cărarea... când mâinile tale vor clădi adevărul spus de gura ta... când vei scăpa de sentimentul care e lângă tine întodeauna - frica... când vei ști, că ești - univers... când vei crede cu adevărat în credința celorlalți... când vei călca peste frustrările și complexele personale... când vei realiza că viața înseamnă schimbarea... când vei săruta pământul, de parcă ai fost exilat în cosmos pe mii de ani... când te vei trezi... când.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu