Trei
evenimente care ne desfată pământește
Începutul de
toamnă la moldoveni e tumultos, mustos și foarte bogat în detalii picante.
Odată cu sărbătorile naționale vine și tulburelul, iar mintea moldoveanului se
încețoșează și rămâne în repaos pentru vreo două luni, până vin frigurile și-o
resuscitează la loc. Toamna moldovenii se desfată, se desfată pământește, exact
ca în tripticul “Grădina desfătărilor lumești” a pictorului flamand Hieronymus Bosch.
Tripticul reprezintă una din capodoperele geniului olandez, iar comentariile și
explicațiile simbolisticii cuprind sute de tomuri, dacă nu chiar mii. Putem
spune cu siguranță că ”Grădina desfătărilor lumești” este una din lucrările de
bază a geniului flamand, chef d’oeuvre-ul maestrului, cum ar zice francezii.
Pentru această adiție de Artefuck vom analiza doar partea centrală a tripticului, cea care reprezintă
viața pământească. Pentru că moldovenii au pierdut demult raiul, reprezentat de
partea din stânga a tripticului, dar încă n-au ajuns la judecata de apoi,
reprezentată pe partea din dreapta. Așa dar, să vedem cum se desfată moldovenii
pământește.
Ziua Vinului
An de an, de
ziua vinului moldovenii se împart în trei tabere de petrecăreți. Primul tip
petrece în limitele bunului simț , abia sorbește câteva gături de vin și vede
în această sărbătoare un prilej de a se relax un pic și a gusta din vinurile
moldovenești. Îi putem asocial ușor cu păsările liniștite din tablou, care stau
cuminți și ciripesc. A doua categorie de moldoveni petrecăreți frecventează Ziua
Vinului cu același scop ca și prima, doar că, în loc de câteva înghițituri de
vin, a doua categorie bea câteva sticle. Și dacă mai dau și peste un pahar de tulburel
îi vezi cum își rup hainele de pe ei și ajung deseori să se transforme în
adevărate animale, care nu mai ai nici simț și nici rușine. Nu trebuie să
încordați vederea ca să-I găsiți și singuri în tablou. Mai grav este cu a treia
categorie de petrăcăreți, cei care beau în fiecare zi iar de Ziua Vinului beau
înzecit amestecând vinul cu votca și mustul cu berea. Acest tip ajunge la cai
verzi pe pereți și delirium tremens, vorba poetului, halucinații pe
care doar pensula lui Hieronymus ar fi putut să le creeze. Toate astea se
petrec sub privirile mirate ale cetățenilor ciudați.
Ziua Orașului
Și dacă ziua
vinului este un festival dedicat beției, atunci ziua orașului este o sărbătoare
dedicată tot beției, însă care se ascunde după altă denumire și este chipurile
dedicată orașului nostrum drag și răpănos. Și în timp ce moldovenii se ocupă cu
băutul, orașul se transformă ciudat și capătă o formă bizară. Mnstruozitățile
și anomaliile lui Bosch se văd în tot Chișinăul, doar că, monștii maestrului
erau frumoși și rafinați. Ceea ce nu se poate spune despe aberațiile
arhitecturale și gunoiștile stradale din orașul nostrum drag. Și în timpul în
care cetățenii serbează scăldându-se în lacurile-ghioluri și călătorind în
carcasele-microbuze, la primărie e liniște și frumusețe. Observăm primăria în
partea dreaptă de sus a tablouluii. Arată un pic ciudat cu toate reclamele și
tarabele de lângă ea. Câțiva guzgani protestatari se înghesuie la intrare, și
doar primarul joacă balonul europenismului pe acoperișul primăriei, fiind
însoțit de arhitectul-șef al capitalei care abia a descoperit noțiunea
”pristroicii de aur”. Toate astea, la fel, se petrec sub privirile mirate
ale cetățenilor ciudați.
Revoluția de catifea
Circulă zvonul că Republica Moldova e cuprinsă de o
revoluție. Una micuță, umilă, care se petrece mai mult prin cafenele și baruri.
În pictura lui Bosch putem vedea micile cete de revoluționari, mai ales pe cei din partea dreaptă e lângă
rău. Îi recunoaștem imediat pe bravii noștri chegevariști în personajele
olandezului. Trei revoluționari călare
duc peștele românofobiei, o ceată a încălecat întro lalea și discută despre
viitorul prosti... pardon, proletariatului. Laleaua, apropo, ne reamitește de
troleibuzul Avrora prin intermediul căruia bravii noștri potiomkini au încercat
să ia cu asalt televiziunea. Cea mai intersantă ceată e totuși cea a
șefului, care și-a băgat piciorul în
revoluție, mai bine zis capul. Și acum s-a afundat cu capul în ceata de
consilieri și încearcă să facă diferența înre revoluție, rezoluție și poluție.
Sirena, sau mai bine zis sirenul de la picioarele șefului vine să ne spună că
peștele revoluției e deja pe jumătate stricat. Iar cioroii așteaptă ospățul.
După cum v-ați dat seama, toate astea se petrec sub privirile mirate ale
cetățenilor ciudați și amuzați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu