Soare de toamnă, stins cu ploaie,
plâns, zâmbit în năframă.
Ars, pe pielea îngălbenită,
încins de vântul multicolor al frunzelor,
dus în ispită, de dorul soarelui de vară.
Risipt în mii de culori,
sfărâmat în unica cale spre iertare,
Unica călăuză în ceaţa de pe cărare.
Unica cale prin bezna iernii întunecate.
Unica indulgenţă a sufletului îngheţat de păcate.
Soare de toamnă, prins în păienjenişul verii.
Păstor senil, singuratic, providenţă subită a primăverii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu