Se zvoneşte că dacă scrii măcar de trei ori (не важно ce) despre planeta ucigătoare Nibiru, apoi ea, planeta, te lasă printre ultimii care vor muri arşi, asfixiaţi, înghiţiţi de pământ, înecaţi de apele oceanelor ş.a.m.d. Planeta ucigătoare a promis să-i lase pentru sfârşit pe toţi cei care îi vor dedica măcar un haiku, sonet, gazel, rondel ş.a.m.d. Autorul acestor rânduri vrea şi el să urmărească sfârşitul lumii din VIP zonă, cum s-ar zice, aşa că dedică planetei Nibiru аж trei стихотворени-i: un sonet, un pastel şi un metatext în vers alb.
1
În căutarea paradisului pierdut
O, de-ai veni tu dulce apocalipsă
Să-ncetineşti a sufletelor luptă
Cu căutarea unui loc de somn - loc lipsă
Să linişteşti a universului tristeţe suptă.
Să ne împaci şi să ne dai uitarea
S-aprinzi căminul cărnii, stins demult
Şi-n mii de atomi să-mi împarţi cântarea
Şi poate atunci voi fi în stare să ascult.
Vor dispărea în negru neamuri, limbi, popoare
Un simplu, palid infinit de lumi
Un satelit etern cu şapte miliarde de canale
Un vechi ospiciu al atomilor nebuni.
De vii acum, în început de iarnă, mă găseşti acasă
Cu toate cărţile bibliotecii stând pe masă.
2
Ultima stea de toamnă
Tot ce bucura privirea - iepuri, cerbi, stejari şi nuferi
A plecat prin Styx spre valea, unde hibernînd nu superi;
A zburat şi rândunica, spre planete depărtate.
Gâze multe cucerit-au, galaxii nenumărate.
Melcii savurând poteca, cu ţestoase merg la braţ,
Corbii negri, vulturi iuţi - jertve-a cosmicului haz;
Tot ce-a respirat odată, humă e, nisip stelar
Terra-n luptă cu Nibiru, arbitrată de-un arţar.
Soare, lună, mare, munte - doar ecou în hăul beznei.
Au lăsat natura-n apă, i-au tăiat tendonul gleznei;
Au scuipat în nemişcare, când mişcarea moarte-aduce.
Un Isus carbonizat, violat pe drumul crucii.
Oameni negri, roşii, galbeni, întrun curcubeu de raze
Se topesc de asfixie, se transformă-n în flori şi oaze;
Şi rămân, şi nu-şi dau seama, că există întrun alt vid.
Universul e ţărâna, apa-i drumul infinit.
S-a lăsat o grea tăcere, peste cosmosul smerit,
Tot cea fost o dată viaţă, a trecut şi a murit;
Când esenţa existenţei, e doar clipa ce-a trecut.
Tu zâmbeşte şi te joacă, mai ai timp, chiar de nu-i mult.
3
Я в ротик Nibiru sau peripeţiile unei planete prin labirinturile postmodernismului nistrean
La pulă-am văzt eu toate ism-urile voastre, gândea Nibiru zapizdind umanitatea. Cinic şi spontan.
În timpul ista francmasonii şi iluminaţii, sodomizau în ultim unison al lumii sfincter, dat cu platină
Maţele comuniştilor se amestecau cu cele ale fasciştilor, oasele mamelor cu ale copiilor, pulile negrilor cu pulile stacojiilor.
Nibiru se amuza ca un copil, arzând turnurile Londrei şi coffee-shop-urile Amsterdamului.
Râdea când vedea cum dispar muşchii topiţi de lavă, muşchi care cândva aparţineau lui Chuck Norris, Schwarzenegger, Stallone şi Jean-Claude Van Damme.
Râdea când exlpodau creieri de Palahniuk, Sorokin, Pelevin şi Rushdie.
Râdea când Perelman ardea în încercarea de ai calcula traiectoria apocaliptică.
Râdea văzând politicieni cum se transformă în costume Armani pline de sânge
Râdea arzând dolari, dinari, euro, ruble, diamante Swarovsky şi tablouri de Van Gogh.
Râdea când cutremurele înghiţeau muzeele lumii şi reducea arta la locul ei potrivit - adică la infinit.
Nibiru cruţă un singur lucru, o sticlă de Jack Daniels, două grame de hashish şi două pastile de extasy cu brandul Louis Vuitton pe ele.
După care hapani toate aceste substanţe dintro dată şi porni fericit mai departe, spre stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu