.jpg)
....
În Cilicia era o zi caldă de August 117, mai bine zis 9 August. Câţiva soldaţi romani scoteau dintro corabie trupul neînsufleţit a împăratului Traian, care murise pe drum. Era vorba anume despre acel Traian care cucerise Dacia şi văzuse cum Decebal îşi băga pumnalul în stomac cu cuvintele "я люблю дуть плюхи!" Traian se peredoznise de крокодил de îi căzu Columna. Printro întâmplare ciudată a sorţii, pictorul neerlandez Hieronymus Bosch picta desacărcarea trupneacului lui Traian. Chiar dacă Bosch presimţea că gliucul acesta se datoreză mătrăgunei pe care o huiarnise în dimineaţa acelei zile, el picta cu dârzenie şi sârguinţă. Picta ca de obicei, impodobind trupul îmbălăsamat al lui Traian cu atmosferă de hoit: muşte cu coarne de drac, girafe cu picioare de urechelniţă, elefanţi cu o mie de pizde şi aşa mai departe.
Deodată Traian se ridică din mâinile musculoase ale soldaţilor, lui Bosch i se ridică la vederea acestei reverii. "Băi!", zise Traian uitânduse la Bosch, "tu huli ai hapanit aşa de mult, tu şi vrei să mori?". "Poate şi vreu", a zis Bosch un pic supărat de întrebarea existenţialistă al lui Traian. "Atunci hai să murim amândoi în această zi de 9 august, şi fie ca toţi care"... "Băi!", îl opri Bosch pe Traian, "hai în viitor, în 9 august 1601, să vedem asasinarea lui Mihai Viteazul. Eu bî şi un tablou aş zapizdi de acolo. Numa că mi sa terminat vopseaua roşie." La aceste cuvinte Traian ia sabia de la un soldat, îi taie capul, scobeşte creierul, ochii şi restul mucozităţilor de acolo şi-l umple cu sânge, după care îl întinde lui Bosch. "Atâta o săţi ajungă"? "Dap cum!", zice Bosch şi ei pornesc în călătoria prin timp şi spaţiu.
....
Undeva în apropiere de Turda, câţiva soldaţi zavalesc un om. Omul acela e Mihai Viteazul, cel care a înfăptuit prima unire a provinciilor româneşti în 1600. La vreo treizeci metri depărtare, stă Bosch cu şevaletul, pensula şi vopselele. Alături stă Traian ţinând în mâni capul cu sânge, adică cu vopsea roşie. În momentul în care Mihai Viteazul este decapitat, capul acestui, contrar legii surcelei, sare atât de departe de trunchi încât răstoarnă şevaletul şi aterizează în braţele lui Bosch. Capul lui Mihai deschide ochii, apoi gura, şi spune: "băi Bosch, am futut-o în viitor, acoloi deneara lui Dorin Chirtoacă!".
....
Dorin Chirtoacă stătea la o masă cu toţi primarii lumii şi se gândea unde să bage toate cadourile dăruite de aceştia. Va trebui să distrugă toate pristroicile, gheretele, constructiile în paragină ş.a.m.d. Şi el ţinea aşa de mult la imaginea asta de bazar turcesc a Chişinăului. "Unde pizda măsii să bag Turnul Eiffel dăruit de primarul din Paris? Da cu cele trei muzee Guggenheim dăruite de primarii New York-ului, Berlinului şi Veneţiei ce să fac? Poate la Vadu lui Vodă? Dap acolo o să le razbirească paţanaşii în materiale de construcţie în mai puţin de o noapte!" Cel mai скромный o fost primarul Moscovei, el i-a adus lui Dorin cadavrul lui Lenin. Şi i-a zis, "felicitări, văd că la voi el e mai в почёте".
Traian, capul soldatului roman, Hieronymus Bosch şi capul lui Mihai Viteazu, fiecare cu câte un buchet de trandafiri în mâni, mai puţin capurile, se uitatu la toată картина asta după care Mihai a zis: "да ну на хуй, vreu să mor!". Şi uite aşa au murit, în aceeaşi zi, numai că Traian în 117, Bosch în 1516 iar Mihai în 1601.
Dorin aşa şi a rămas să sărbătorească neobservând gliucurile istorico-artistice. Era totuşi bucuros, оказалось că visase cadourile pe care nu avea unde le băga. Oraşul lui rămânea aşa frumos cum era.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu