Debutul lui Lars von Trier şi prima parte din trilogia dedicată Europei. Un trip deranjant pe alocuri, în tonalităţi noir, o distopie hipnotică cu referinţă (naezduri) la filmele lui Andruşa Tarkovsky şi Serioja Eisenstein. Practic toată acţiunea se petrecea în căpăţâna eroului principal (detectivul Fisher) în timpul unei ore de hipnoză. Totul e umed, totul arde, un car cu mere cade în apă împreună cu calul ca mai apoi să urmărească personajul până la sfârşit. Fisher îşi reaminteşte întîmplările de cîţiva ani în urmă, cînd se afla neponeatno unde în Europa şi investiga crimele unui ucigaş în serie care scotea maţele din minore. Investiga nu aşa cum fac musarii noştri, la un pahar de jin, da după metoda elementului crimei, metodă dezvoltată de şeful lui - Osbourne, tot un dalbaiob jumate care pînă la urmă se spânzură. Metoda constă în identificarea totală cu criminalul, de la haine şi traseu până la durerile de cap pe care le avea acesta. Până la urmă Fisher gâtuie o fetişcană - aşa-i cînd începi să te bagi în pielea maniacilor. Aluziile la metodele de actorie folosite de von Trier vin cu duiumul, la un moment dat nu mai înţelegi cine e criminalul: Harry Grey, Fisher ori Lars von Trier blea? În orice caz debutul a luat boul de coarne din start primind Marele Premiu Tehnic la Festivalul din Cannes 1984. Şi dacă cineva te întreabă în timpul orelor de actorie de ce te chinui atâta? Răspunzi: pentru că vreau plăcere! Continuăm degrabă cu partea a doua din trilogia Europei. Şi nu uitaţi: elementul crimei nu e în societate, ci în natura omului. Ascundeţi cuţitele din casă.
zaibisi retzenzie. 15 minute nu vre asa ceva? :)
RăspundețiȘtergereakolo oleak alt rasklad;) degraba shi in rusa pe un site dak totul va fi bine;)
RăspundețiȘtergere