Într-un mare centimetru din Sakha, sub primul boţ de zăpadă stropit pe malul răului Aldan de spiritul Pipei Porcului, se stabilise un poporaş, mic şi drăgălaş. Poporaşul exista - sfârtecând ciclul timpului la timpul ciclului. Zi de zi, oră de oră, clipă de clipă poporaşul stătea la taclale.
- Aătrr grgd aarhhc?! elogia şamanul în timpul sacraliilor, şi întreg poporaşul era cuprins de împăcarea universală.
- Zrall doode gruun ha... odjgggfa! se şoptea după sacralii prin curţile bordeielor...
Poporaşul continua să petreacă morţii în limba în care întâmpina copiii, fiind fericit în esenţa sa de popor nimicit.
Într-o bună zi Pipa Porcului osăndise un alt poporaş (mai trufaş) la Patimile Aldanului.
Poporaşul 2 sosise în Sakha, aveau butoaie pline cu apă, de foc.
- Боря куда мы приехали? întreba un jeg cu faţa de drojdie de la o legumă organică.
- Домой.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu