Jim Jarmusch 2009 The Limits Of Control

alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5402811011536029634" />






O Blondă re-povesteşte un fragment din Stalker, o Brunetă goală vorbeşte despre Shubert, Omul Chitară monologhează asupra etimologiei de boemă, Mexicanul discută despre posibilităţile conştientului şi experienţele psihedelice.... Cei care se cred mai presus decât alţii ar trebui să meargă la cimitir, acolo vor vedea lumea adevărată, lumea care reprezintă doar o mână de noroi...
Singuraticul într-un costum de brand primeşte câteva instrucţiuni neclare şi porneşte în drumul său spre ţintă - ţintă despre care nu are nici o idee, ştie doar că trebuie să-şi folosească imaginaţia. Pe parcurs Singuraticul se întâlneşte cu câteva personaje diferite, schimbă cu aceştia cutiile de chibrituri de unde scoate o hârtiuţă cu cifrul pe care-l examinează şi-l înghite la un espresso. Pardon, am spus un espresso - mai bine două espresso în două ceşti diferite, una se bea, alta nu se bea. Singuraticul de fapt este killer, la fel cum Deadman de fapt era un deadman.
Aţi înţeles ceva? Nici eu!
Ultimul film semnat de Jarmusch pare să ducă sensul şi logica în lumea subiectivului, spectatorul înţelege ce vrea să înţeleagă şi vede ce vrea să vadă. Realitatea este arbitrară şi subiectivă, universul nu are nici margini nici centru. Jarmusch în general a uitat de existenţa spectatorului. Există doar universul şi reflecţia acestuia, imaginaţia te ajută să defineşti care univers e mai real. Filmul iese de pe ecran şi începe să schimbe fonul realităţii subiective din jurul tău. Priveşti filmul sau te priveşte filmul pe tine? Totul este relativ! Jarmush şi-a depăşit limitele controlului. Păşeşte pe pământul nimănui, care este a fiecăruia. Zen. Ce-a fost asta? întreabă Bill Murray-ul din tine! Îl omori şi poate afli răspunsul, doar în cazul în care îţi setezi irisul la viziunea lui Christopher Doyle. Aflându-se la un pas de moarte după o supradoză de ciupercuţe Jim a văzut ceva cu siguranţă "acolo". O operă organică cu o existenţă aparte în complexitatea sa - sau un rahat total. Totul e subiectiv.

Tweet

Pin It