Spre rusinea mea, n-am vizionat inka nici u botz de cinema semnat de Jacques Audiard, deşi moşu toarnă peliculă calitativă încă din 1974. Ultimu film marca Audiard, Un Prophete, a luat printre altele Grand Prix la Cannes 2009. O recenzie citită undeva în potecile internetului mi-a trezit şi mai tare interesul pentru acest film. Iar bucuria a fost imensă când am aflat că Un Prophete va rula la îndrăgitul (Unicul si Irepetabilul) cinematograf Patria. Morţii măsi de Patrie, că tot nu mi-a călcat piciorul acolo vre-o 3 ani, mi-am zis. Zis şi făcut, iau cu mine doi prieteni şi ajung în Patria. Începe filmul. Începe şi te cuprinde chiar din start într-o cuşcă care te va ţine piatră pe parcursul a două ore şi ceva fără să-ţi dai seama. Minimalism exhaustiv adus la post-modernism androgin dacă vreţi. Un conglomerat de personaje, opinii, atitudini şi caractere îmbinate în jurul unui subiect mai banal ca niciodată - pîrnaia. O poveste simplă şi frumoasă unde naraţiunea prinde forma victimei si vine să-ţi ceară o ţigară. Bun film ept, mai pe scurt...
P.S.
În sala mare din Patria se aflau maxim 30 de oameni, jumătate din ei a ganit în dodii cam toată perioada filmului, altă jumate a plecat peste vre'o oră de film. Vizionare plăcută pidarilor! Nu mai calcă ochiu meu pe akolo:P
cecil b demented
RăspundețiȘtergere