Lars von Trier 1987 Epidemic

Europa este bolnavă. Partea a doua a E-trilogiei a pus începutul stilului documentarist dezvoltat pe parcurs de von Trier pînă la absurd. Epidemic spre deosebire de The Element of Crime vine în nuanţe alb-negru cu ştampila roşie în colţul ecranului... cu o cameră scăpată din lesă care te face să simţi fiecare emoţie a personajelor. E vorba despre un film în film: eroii principali (Lars von Trieri şi Niels Vorsel - scenariştii filmului) trebuie să prezinte un scenariu intitulat "Poliţistul şi curva". Discheta cu scenariul este goală aşa că personajele sunt nevoite să rescrie totul, doar că, story-line-ul se schimbă total şi în loc de poliţişti şi curve autorii decid să facă un film despre o epidemie de ciumă. Europa este bolnavă. Pe parcurs ciuma se revarsă subtil din scenariu molipsind eroii peliculei. Tema hipnozei revine, de astă dată cu mult mai deranjant decît în The Element of Crime. Toată gama asta de emoţii este împodobită pe alocuri cu muzica lui Wagner. Nu m-am putut desprinde de ecran timp de o oră şi ceva. Doar emoţii... doar limbaj cinematografic inedit. Nu încerca să înţelegi un film de von Trier, încearcă să-l simţi.

Tweet

Lars von Trier 1984 The Element of Crime

Debutul lui Lars von Trier şi prima parte din trilogia dedicată Europei. Un trip deranjant pe alocuri, în tonalităţi noir, o distopie hipnotică cu referinţă (naezduri) la filmele lui Andruşa Tarkovsky şi Serioja Eisenstein. Practic toată acţiunea se petrecea în căpăţâna eroului principal (detectivul Fisher) în timpul unei ore de hipnoză. Totul e umed, totul arde, un car cu mere cade în apă împreună cu calul ca mai apoi să urmărească personajul până la sfârşit. Fisher îşi reaminteşte întîmplările de cîţiva ani în urmă, cînd se afla neponeatno unde în Europa şi investiga crimele unui ucigaş în serie care scotea maţele din minore. Investiga nu aşa cum fac musarii noştri, la un pahar de jin, da după metoda elementului crimei, metodă dezvoltată de şeful lui - Osbourne, tot un dalbaiob jumate care pînă la urmă se spânzură. Metoda constă în identificarea totală cu criminalul, de la haine şi traseu până la durerile de cap pe care le avea acesta. Până la urmă Fisher gâtuie o fetişcană - aşa-i cînd începi să te bagi în pielea maniacilor. Aluziile la metodele de actorie folosite de von Trier vin cu duiumul, la un moment dat nu mai înţelegi cine e criminalul: Harry Grey, Fisher ori Lars von Trier blea? În orice caz debutul a luat boul de coarne din start primind Marele Premiu Tehnic la Festivalul din Cannes 1984. Şi dacă cineva te întreabă în timpul orelor de actorie de ce te chinui atâta? Răspunzi: pentru că vreau plăcere! Continuăm degrabă cu partea a doua din trilogia Europei. Şi nu uitaţi: elementul crimei nu e în societate, ci în natura omului. Ascundeţi cuţitele din casă.

Tweet

Săptămâna lui Lars von Trier

Vouă vă plac filmele? Am în vedere filmele nu căcaturile. Voi ați putea compara setea de un film cu foamea sau sevrajul? Eu da. Și tot consumînd kilo-tone de kino-uri m-am gândit să împart impresiile și cu voi. Așe dar un nou segment al acestui blog care nu-i blog dedicat kino-urilor adevărate. Săptămâna aceasta vă propun o retrospectivă a danezului Lars von Trier, unu din copiii debili ai cinematografului. Să începem cu câteva date biografice și continuăm cu mici review-uri despre fiecare kino a maestrului în parte.

Lars von Trier

Născut la 30 aprilie 1956 în Copenhaga, Danemarca. În 1983 a absolvit Școala Daneză de Film iar în următorul an a luat Technical Grand Prize la festivalul de film din Cannes pentru Element of Crime. În 1995 von Trier împreună cu prietenul său Thomas Vinterberg lansează manifestul Dogma 95, manifest care susținea că filmul nu mai poate exista în forma lui actuală și e nevoie de schimbări radicale. Iată și punctele manifestului Dogma 95:

1 Filmările se fac în locații anumite. Este interzisă instalarea decorului și a luminilor în locație. Dacă e nevoie de un anumit decor pentru scenă se caută locația care conține acest decor.

2 Sunetul nu trebuie produs aparte de imagine, și invers. Muzica nu poate fi folosită decît în cazul în care apare întîmplător în scenă, în timpul filmărilor.

3 Trebuie să se folosească doar camera de mână. Orice mișcare sau orice cadru trebuie să fie filmat de mână. Filmul nu are loc acolo unde se află camera, camera filmează acolo unde are loc acțiunea.

4 Filmul trebuie să fie color. Luminile speciale sunt interzise. Dacă e insuficientă lumină episodul se taie sau se instalează o lanternă la cameră.

5 Efectele optice și filtrele sunt interzise.

6 Filmul nu trebuie să conțină acțiune superficială (fără omoruri și arme).

7 Alienarea geografică și temporară este interzisă (filmul are loc acum și aici).

8 Filmele de gen nu sunt acceptate.

9 Formatul filmului trebuie să fie Academy 35 mm.

10 Regizorul nu trebuie menționat în film.

Lars von Trier preferă să fimeze personal, atît pe peliculă cît și cameră digitală. Este cunoscut pentru faptul că filmează actorii chiar și în pauzele dintre episoade nepermițîndule să iasă din rol - așa numita interpretare metodică cunoscută printre moldoveni ca metod Stanislavskogo. Lars von Trier suferă de fobia zborului și se deplasează doar cu transportul la sol (din această cauză propustește numeroase festivaluri de film). Suferă și de depresie ceea ce se vede cu ochiul liber în Antichrist. Mai multe despre filmele lui Lars von Trier urmează să aflați săptămâna asta. Stay tuned nah și poftim și filmografia.

Tweet