Cum vii tu fato?
Așa pe nepoftite?
Atunci când am de lucru, când corpul obosit abia de-a început să elibereze deliberând.
Spirtul.
Puteai să vii mâine, dis-de-dimnieață.
Nu azi, când am deadline-u' și beau a șaptea coffee.
Mi-i greață.
De ce acum, când am angajamente?
Ca să nu mor de foame ca un câine.
Ca să nu mor ca Cioclea!
Veneai c-am des la el,
Păcat că nu veneam noi.
Păcat.
Și ai venit, și-mi spui că lasă!
Chiar dacă mori de foame, mori în picioare,
doar asta mai contează.
E ora dimineții și stau aici cu tine.
Pe canapeaua prăfuită, în camera-dezordine, fără oglindă.
Te văd!
Dar degetele refuză să te asculte.
Tu vii tiptil, desculț...
Ai vrea să te ador, să-mi spui mai multe.
Eu, dorm în plasa mea socială,
Un pic comercială.
Stomacul nu-i deprins să te consume doar pe tine.
Vrea haleală!
Cum vii tu muză spurcată?
Mă faci să las tot baltă.
Să cad în perna nopții
Și să visez cealaltă
Lume.
Așa că du-te muză!
Futu-te-aș iar în gură
A mia oară-ți spun,
Nu-mi stă a ta frizură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu