David Lean - 1962 Lawrence of Arabia
Probabil, ”Lawrence of Arabia” este primul film britanic turnat după standardele americane, adică hollywood-iene. Filmul surprinde prin amploare și scenele superbe din deșert aduse la limita psihedelicului de regizorul David Lean. Doar că, din cele aproape patru ore de film doar vreo oră jumate atinge nivelul de capodoperă. În a doua parte a filmului psihedelicul dispare aproape totalmente, și ne rămân doar punctele slabe ale filmului. Avem parte și de o mulțime de actori notorii, însă, în afară de Peter O'Toole, toți joacă parcă același rol și vorbesc cu același accent. Pe lângă asta toate personajele din film au ochii de culoarea albastră sau neagră. În fine, de ce să căutăm logica întro epopee epică? Nici faptul că toți arabii zic ”god” în loc de ”allah” nu mă stresează, și nici măcar teatralizarea peste limită. ”Lawrence of Arabia” reprezintă probabil unul din primele blockbuster-e europene. Însă uite că nu trage spre o adevărată capodoperă cinematografică, prea seci sunt dialogurile și prea neclară este evoluția personajului principal interpretat de Peter O'Toole. Nu am nimic împotriva marelui actor care emană o carismă extraordinară, doar că, uneori ai impresia că sare calul cu jocul actoricesc. Oricum, în ziua de azi filme atât de epice nu se mai fac, și da, există niște scene geniale în film care te cuceresc prin amploarea și frumusețea lor. În rest, ”Lawrence of Arabia” reprezintă un очередной blockbuster. Astfel de filme se toarnă astăzi cu găleata în Hollywood, doar că, cu actori mult mai бездарные și o lipsă totală de viziune cinematografică. Un film excelent pentru cei care vor să vadă cum a evoluat cinematografia. Lean a pus bazele unui nou limbaj cinetatografic cu ”Lawrence of Arabia”, chiar dacă astăzi acest limbaj pare un pic prea naiv și prea patetic.
Peter Greenaway - 1999 Eight and a half Women
Eu am impresia că dacă lui Peter Greenaway să-i scoți ochii, să-i tai toate membrele și să-l lași într-un sicriu cu o cameră de filmat, el oricum va scoate un film ca lumea. Greenaway pentru mine e un fel de sinonim organic a cuvântului geniu. Tot de ce se apucă omul dat poartă accentul de capodoperă. Așa-i și cu ”8 ½ Women”, un omagiu adus de Peter pentru Federico Fellini. Filmul e ca de obicei turnat în cadraturi aproape geometrice, cu o estetică a culorii de invidiat și actori care scot tot ce e mai bun, sau mai rău din ei. ”8 ½ Women” e un fel de almanah în lumea sexului, a sexului turbat și cantitaiv venit să înlocuiască dragostea calitativă. Umorul lui Peter cred că depășește în genere noțiunea de umor, aici e un fel de ржу не могу intelectual presărat cu țâțe, puli, călugărițe goale, porci și aristocrați care vin în alb la înmormântare pentru că s-au săturat de șabloane, etichete și banalități. Un film greu de înțeles, însă ușor de savurat. Și la urma urmei, arta nu trebuie înțeleasă iar filmul pentru Greenaway n-a reprezentat niciodată o parte a vieții ci pur și simplu un film - chiar dacă unul genial. Кино для знатоков, cum s-ar zice.
Srdjan Spasojevic - 2009 A Serbian Film
Cum era proverbul cela: не так страшен чёрт как его кличут. De vreo jumătate de an tot mă pregăteam să privesc ”A Serbian Film” cu gândul că mă așteaptă un porno-horror mizantropo-pedofilic de la care părul de la pulă se va face măciucă iar mâncarea va refuza să mai intre în stomac pentru vreo trei zile. Nu a fost să fie. Sârbii au o frumoasă tradiție cinematografică, însă de data asta au făcut un căcățel care nici măcar horror nu e. Pentru că horror-ul se crează prin atmosferă, nu prin câteva perversiuni filmate calitativ și îmbogățite cu efecte grafice. Subiectul pare interesant la prima vedere, doat că realizarea lasă de dorit. Ai impresia că privești un pseudo-snuff filmat la standarde hollywood-iene. Asta deja nu-i nici страшно, si nici măcar смешно. Cu așa horror-uri poti să sperii vreun adrian ursu, în nici un caz un compătimit de sânge cinematografic. Nu înțeleg toată isteria și scandalurile iscate în jurul filmului. S-a filmat și mai dur, vă dau doar trei exemple: ”Salo - o le 120 giornate di Sodoma”, ”Men behind the Sun” și ”Cannibal Holocaust”. Cu toate aiurelile lor despre libertatea de exprimare occidentalii au primit filmul în cuțite. În același timp, regizorul se îndreptățește în fața cenzorilor, și spune că filmul reprezintă o alegorie la societatea politică sârbă. Poate o fi, unica alegorie pe care am remarcat-o personal e scena cu skull fuck-ul, când eroul principal îl fute până la moarte pe un omulean cu ștormeleagul direct în ochi. Ap' uite, ștormeleagul e a regizorului, iar ochiul e al nostru, al spectatorilor forțați să vadă această telenovelă pornografică. Sincer, mie partida asta de new born porn și viol nu mi-a trezit nici o erecție, și nici un dezgust. Verdictul: poveste de seară pentru habotnici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu