Eu vineri ne-am tăiet mâna, așa că sâmbătă și duminică am stat acasă și am privit kino-uri. Numa' că cerebelul era atât de boțit după mdma-ul de vineri noaptea, încât art-house-ul a fost limitat la un singur film, iar în rest, am zis să-l las pe domnul Creier să se odihnească cu producții hollywoodiene de ultimă oră. Chiar dacă s-a odihnit, creierașul meu drag s-a umplu oleacă de rahat. Așa-i când bagi capul în filme de căcat. Mea culpa, cum s-ar zice, iaca stau și mă spăl pe creier, că zic colegii că miroase în birou. Și apropo, dacă în oraș pute a căcat, asta-i din cauza filmelor de la Patria. Să moară Șelin dacă nu-i așa.
John Cassavetes - 1976 The Killing of a Chinese Bookie
Așa s-a întâmplat să abia acum am făcut cunoștință cu regizorul John Cassavetes, care, după părerea multor cinefili, este cel mai american regizor al tuturor timpurilor. Vreau să menționez că ”american” nu este sinonim cu ”hollywoodian” în cazul dat. Cassavetes e mai aproape de Jim Jarmusch și Stanley Kubrick decât de producătorii de cine-fastfood de genul lui Michael Bay sau James Cameron. Filmul prezintă un masterclass al stilisticii și esteticii noir. Un subiect relativ simplu, aproape banal, este dezvoltat de Cassavetes la amploare unei capodopere existențialiste. Toate astea cu ajutorul culorii (care te mângâie cu o căldură dumnezeiască în fiecare cadru), muzicii și a jocului actoricesc. Ben Gazzara în rolul principal e охуенен, ca să nu spun magnific. Am impresia că omul nici nu joacă, ci pur și simplu crează personajul, îl trăiește și îl lasă se ia propriile decizii.
Cassavetes cu siguranță este regizorul care l-a influențat enorm pe Wong Kar Wai, maestrul corean al luminii și culorii. Un film de acțiune în care acțiune practic nu există, un film în care punctul culminant nu răbufnește niciodată ci pur și simplu pulsează constant în fiecare secundă.
Jee-woon Kim - 2013 The Last Stand
Încă un cheeseburger hollywodian fără nerv și coloană vertebrală în care Arnold Schwarzenegger reprezintă un fel de desert împuțit și aproape mâncat de viermi. Scenariu standardizat până la prostie, filmări profesioniste ”made in hollywood” - adică de căcat, replici de doi bani, câteva perechi de țâțe și o mașină de lux. Să dai bani pentru un astfel de pateu cu slănină la Patria înseamnă să fii лошара. Dacă asta-i action eu îs creștin-ortodox.
Christopher McQuarrie - 2012 Jack Reacher
Încă un căcățel american cu pretenții de action. În afară de câteva glumițe reușite, filmul ista nu conține nimic, practic nici nu poate fi numit film. E un fel de tv show în care mai sclipește bustul lui Cruise în unele momente. Fetele ar putea face o labă în timpul vizionării, băieții, dacă mai au un pic de substanță cenușie, nu ar putea face nimic - pur și simplu ar părăsi sala.
David Grieco - 2004 Evilenko
Când străinii se apucă să facă un film despre Rusia se primește un căcat. Când străinii se apucă să facă un film despre Cikatilo se primește un căcat legat cu băsmăluță. E bine fraților, ați redat un pic decorul perestroicii, însă ați scris niște dialoguri venite parcă din capul unui tractorist de pe dealurile Bacioiului. Malcolm McDowell este genial în rolul lui Andrei Cikatilo, însă nuș' ce deștept de scenarist la numit Andrei Evilenco. Dacă ar fi filmat moldovenii. filmul ar trebui să se numească Răulenco, sau poate Maleficenco. În rest, filmul ăsta nu conține nici măcar un maț de minoră. Un scenariu de lemn, filmări de cameraman Moldova 1 și narațiune de down care suferă de gângăveală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu