Manifestul scriitorului

O foaie albă

Sictirită de criza politică, de cinismul existenței

Mută de ură, goală de scepticism, plină de absențe

Lipsită de vervă, violată de mândrie

Ciopârțită de greșeli, udată de tărie

Flască de lacrimi, stearpă de prostie

Ruptă în bucăți de vanitate, scuipată de veselie

Rescrisă de speranță, arsă de fatalitate

Salvată de umilință, umilită de păcate

Sortită de existență, sordidă prin definițe

Bună prin complezență, utilă prin tradiție

Moale în esență, dură în emancipare

Înaltă, plină, completă, nemuritoare

Scriitorul: Ce vrei tu de la mine, foaie?

Foaia: Te-am văzut, scriitorule!

Scriitorul: Ce vrei tu de la mine, foaie?

Foaia: Te-am văzut, scriitorule!

Scriitorul: Ce vrei tu de la mine, foaie?

Foaia: Te-am văzut, scriitorule!

Foaia: Știi unde te-am văzut, scriitorule?

Scriitorul: Unde, foai-o?

Foaia: Știi unde te-am văzut, scriitorule?

Scriitorul: Unde, foai-o?

Foaia: Știi unde te-am văzut, scriitorule?

Scriitorul: Unde, foai-o?

O foaie, plină, completă, elocventă, extraordinară

Cu un singur cuvânt

Pulă, Pulă, Pulă, Pulă

(Durere)

Divaghez

Boală.

Tweet

Pin It