sâmbătă, 22 decembrie 2012

Scenariu - Geneza

Băieții de la Studio Text ne-au rugat să nu publicăm capodoperoscenariile până la Oscar. Se zvonea că eu și cu Robert Hanolli vom câștiga câte 3 nopți de sex cu Jessica Alba și o noapte de pâtci și distracții sado-mazo-pedofilice cu Justin Bieber. Hanolli nu o avut răbdare să aștepe Oscarurile și o publicat mega scenariul pe portal, eu tot n-am răbdare până Angelina Jolie ă să mă roage să ling statueta dintre țâțele ei, așa că public și eu această creație. Gramatica e avtorskaia, așa că nu hămăiți. Credincioșii, ascultătorii estradei autohtone și fanii Palatului Național sunt rugați să-și taie venele (vertical) și să nu citească.


Geneza

La început Dumnezeu a făcut Palatul Naţional. A doua zi şi-a dat seama că acesta este urît şi pustiu şi a făcut scena, sala şi scaunele. A treia zi Dumnezeu şi-a dat seama că era întuneric şi a făcut proiectoarele, becurile şi candelabrele. A patra zi lui Dumnezeu i s-a făcut urît şi el a creat caii. Caii alergau sălbatic pe scena şi printre scaunele Palatului Naţional. A cincea zi Dumnezeu şi dat seama că în Palatul Naţional e linişte şi a făcut amplificatorul, monitoarele, microfonul şi chitara. A şasea zi Dumnezeu a băut şi n-a făcut nimic. A şaptea zi lui Dumnezeu îi era rău, el a smuls o bucată de scândură din scena Palatului Naţional şi l-a făcut pe Ricu Vodă. Ricu Vodă a luat chitara şi microfonul, le-a unit la amplificator şi monitoare, şi a început să cânte: «Aleargă caii, aleargă ca maşina...»
Ricu cânta, caii alergau, doar că maşinile nu existau încă. Ricu nu-şi dădea seama de asta, şi nici Dumnezeu, pentru că astea-s toate uneltirile Diavolului. După 40 de zile de cântat Ricu şi-a dat seama că îi este a fute. Ricu a ridicat capul spre Dumnezeu, adică în sus, şi a văzut tavanul mucegăit a Palatului Naţional. «Doamne, de ce mai părăsit?» Lansând această întrebare retorică Ricu spera în gând că Dumnezeu îi va rezolva cumva necesitatea de copulare. Când n-ai ce fute, fuţi şi osul. Gândul îl lovi pe Ricu atît de fulgerător încît nu putea fi decît glasul Domnului. Ricu luă mâna dreaptă de pe strunele chitării şi o înfipse adâng între coaste. După care smulse un os. Din os apăru Irina şi Anatol Bivol. Concepția de realitate a lui Ricu a fost perturbată exhaustiv, adică Ricu a ahuit, cu alte cuvinte.
«Băi Tolea băi, tu n-ai vre să te dai în chizda măti, că mie-mi plac femeile de genul lui Irina nu bărbații lâsîie ca tine». Anatol însă nu avea de gând să se ducă în chizda măsii, el își acorda chitara și privea la Irina cu o licărire de dragoste frățească în ochi. Ricu nu a putut răbda un astfel de incest platonic și și-a mai smuls o coastă. Din coastă a apărut Carla’s Dreams, Carla’s Dreams era absolut gol, numai fața îi era acoperită cu o cagulă. Carlas Dreams a luat un microfon, s-a uitat la Tolea, și a tunat cu un glas iehovo-satano-masonic: «Dăti, dăti în chizda măti»! În spatele scenei, acolo unde trebuiau să stea draperiile, a apărut un vagin enorm, de dimensiunile unui tiranozaur, și l-a înghițit pe Anatol. Asta a fost al doilea caz de incest din istoria lumii, pentru că chizda care l-a înghițit pe Anatol era a lu măsa. Dumnezeu nu a putut răbda o astfel de blasfemie, s-a apucat de capul lui imaterial, și a început să se găndească ce să facă. Dumnezeu nu s-a gândit mult, pentru că îl avea invitat pe Lucifer în ospeție, tot el Satan. După al doilea șip de votcă, Lucifer, adică Satan, i-a sugerat lui Dumnezeu: «Băi, da poate îi dai nahui afară din Palatul Național și las să se descurce cum pot». Dumnezeu mai băgă 50 de grame de votcă după care se uită perplex la Satan ștergându-și gura: «Care afară bre Satane? Eu ji n-am creat niși un afară încă». Atunci Dumnezeu și cu Satan au mai ucis 3 șipuri de votcă și s-au apucat imediat de treabă. Au făcut cerul, pământul, stelele, luna și soarele, orătăniile, plantele și copacii,  și bineânțeles, oamenii. Pentru că, gândea Dumnezeu, cineva oricum trebuia să asculte ce cântă Ricu Vodă și Irina Bivol. Ricu însă, mai aprins din fire, unii exegeți susțin că îndrumat de Satan, s-a supărat pe gestul lui Dumnezeu. Adică cum el, mare artist, să nu cânte la Palatul Național? De ciudă Ricu și-a smuls toate coastele și le-a trântit în pământ. Din coastele lui Ricu au apărut Ricky Ardezianu, Lenuța Burghilă, Mariana Șura, Larisa Busuioc, Adrian Ursu, Ionel Istrati, Danu Boian, Alexa Karizma, Nelly Ciobanu și o mulțime de alți semioameni. Cel mai strașnic era că ei toți cântau. De la cântecele lor strașnice lumea făcută de Dumnezeu a început să se cutremure, oamenilor le crăpau timpanele iar acordurile asincronice le făceau ochii să explodeze în orbite. «Doamne, și-am făcut?», s-a întrebat Dumnezeu și și-a dat seama că el vorbește singur cu dânsul, adică s-a autosesizat că lui îi curge polnostiu crâșa. De la crâșa cursă a lui Dumnezeu pe pământ a plouat 40 de zile. Așa zisul Potop de 40 e zile a înecat toate vietățile pământului, inclusiv și puținii oameni cu cap. Satan însă, era împotriva acestui lucru, așa ca a luat și le-a dat lui Ricu și semi-oamenilor branhii, ca ei să poată rezista și sub apă. Văzând că pot trăi și sub apă, Ricu și toți semioamenii lui și-au luat casetele cu playbackuri și au înotat spre muntele Ararat. Auzise Ricu undeva că în Turcia îi cald și se toarnă degeaba. Ajunși pe Ararat și stând acolo 40 de zile prietenii lui Ricu s-au pus să compună sunete pe care ei le numeau cântece. Cântecele ieșeau cam dea pula, însă drugii lui Ricu cu creierele lor de pește nu-și dădeau seama. După 40 de zile de stat degeaba pe Ararat, Ricu împreună cu prietenii aveau deja vreo 10000 de așa zise cântece. Ricu însă nu era mulțumit, el vroia și videoclipuri. În perspectivă imediată Ricu și smuls un ochi și din el a apărut Inesa Stratulat cu un betacam. Inesa s-a pus imediat pe filmat și le-a turnat tuturor prietenilor lui Ricu câte 7 clipuri, în cinstea celor 7 zile în care Dumnezeu a făcut lumea. ”Inesa, da de ce toate clipurile noastre îs toate la fel?», a întrebat Ricu văzând că în toate cele 8000 de clipuri apărea aceiași plajă de lângă Antalia. «Deatâta că toate-s geniale măi Ricu, și chiar nu înțelegi?», s-a răstit la el Inesa. Ricu a înțeles că cu chizdele proaste nu te pui și s-a dus să se sodomizeze cu Ionel Istrati, care îi făcea demult favoruri. «Băi Ricky?», a întrebat Ionel Istrati relaxându-și sfincterul după o penetrare turbată, «da cum facem noi să avem și ascultători? Сă toți oamenii s-au înecat de bună voie auzind cântecele noastre». Ricky s-a pus pe gânduri și și-a adus aminte de Satan. L-a chemat pe Satan pe o pantă a muntelui Ararat și l-a rugat să-i creeze un popor întratât de dalbaiob încât să poată asculta cântecele pe care le făceau ei. Satan nu s-a gândit mult și i-a creat pe moldoveni. Uite așa a apărut estrada moldovenească și ascultătorii acesteia, moldovenii. Și de câteva mii de ani încoace semioamenii în frunte cu Ricu se fac că cântă, iar dalbaiojii de moldoveni îi ascultă și-i venerează. Pentru că așa-i la noi  la moldoveni, de la Dumnezeu mai puțin, de la Satan mai mult. 

2 comentarii: