Nu ești acum, aici, cu mine.
Te-aștept în fiecare seară, grea, neagră pe alb murdar, de iarnă.
Îmi lipsește atingerea ta atunci când îmi gădili tălpile.
Îmi place cum îmi ții mâinile atunci când borăsc la un alt picnic la pădure.
Ador când simt cum îmi lingi gâtul, în prospețimea dimineții de Iunie.
Sunt încântat de simplitatea cu care eviți sângele, lăsând-ul hrană cernoziomului.
Transformi morții în ace de viață, bătaie de vânt de Aprilie, rouă sfințită.
M-am îndrăgostit de tine, de cum te-am mirosit, gustat, simțit.
Vino înapoi, o, iarbă. Topește albul prăfuit al iernii.
Aprinde-mi din nou călcâiele, ca să pășesc, renăscut, pe a ta dulceață.
bodler bordel bolder brolde berdol boldre
RăspundețiȘtergere