Serioja a crescut în замок, în замок lumea cunoştea.
Chiar când umbla prin sat de-a pula, el tot în замок se afla.
De mic copil ştia Serioja, de la părinţi, bunei şi fraţi,
сă Jora cel din casa de la deal e пидор, iar Vikea dinspre moară-i drac.
Da Vasea-n genere-i un hoţ şi гнида, bunelu' seara-i povestea.
Serioja asulta docil buneii, şi cum să-şi zapizdească toţi vecinii se gândea.
Trecut-au zile, săptămâni şi mii de lecţii învăţate,
Serioja una n-a înţeles:
De ce lui Jora, din colhoz să fure i se poate?
Da lui i-i interzis, de parcă Jora-i dintrun neam ales.
De ce la Vikea în ogradă un palat se-nalţă?
În schimb la el în casa părintească numai brusturi cresc.
De ce lui Vlad i s-a permis să huzurească?
În timp ce pe ai lui, tot mai puţini săteni îi uvajesc?
S-a tot gândit Serioja nopţi şi zile,
A cugetat adânc, s-a supărat.
Sărit-a gardul în ograda lu Vasile
şi taurul de coaie-a apucat.
Şi stă Serioja cu o şneagă-n mână,
şi se întreabă: Doamne, ce-am făcut?
Mai bine rămâneam cioban în propria mea stână,
decât prin sat de zoofili, o simplă oaie de futut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu