Mie-mi place Chişinăul. Îmi plac răsăriturile de soare, cu alei pline de culioace; apusurile, mângâind diafan băncile stricate din parcuri; panourile publicitare, scăldate în lumina lunii; pristroicile, care străpung puritatea zilelor calde de toamnă; gheretele, care îţi zâmbesc ademenitor în serile romantice; microbuzele, care taie arterele oraşului cu luminile de neon şi muzica bună de la radio; oamenii, care visează eternitatea şi uită să zâmbească în fericirea lor; restaurantele, în care preţurile te teleportează maiestuos în magnificul Monaco; cluburile de noapte, în care naţiunea îşi antrenează lăstarii în bătălii intelectuale; casele de schimb valutar, care pictează prosperitaea moldoveanului pe şevaletul progresului; urnele de gunoi, răsturnate inteligent în tradiţia deconstructivismului; pereţii utepliţi în toate culorile curcubeului, care transmit oraşului o parte din căldura familiilor fericite; construcţiile, care vor să ajungă la stele prin ambiţia lor celestă; magazinele, în care toţi îţi zâmbesc în toate limbile lumii; cinematografele, în care libertatea de exprimare capătă proporţii cosmice; librăriile, din ferestrele cărora cărţile hipnotizează creierul Chişinăului. Mai pe scurt, ca să nu întindem vorba: eu iubesc Chişinăul! .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu