Cina cea de taină

   Rolls Royce-ul frână sigur, bruscând asfaltul cu vinilul roţilor GHOST RR de 6ooo de dolari bucata. Uşa cu geamuri mate se deschise şi lăsă să iasă în luminile de neon a restaurantului un bărbat la patru ace, bine făcut, de vreo 45 de ani. Purta pantofi Versace şi cravată Armani cu un aer de lejeritate de invidiat pentru majoritatea oamenilor de succes. Succesul reprezenta sinonimul lui organic, chiar dacă contrasta puternic cu mizeria de oraş din imediata apropiere a luxosului restaurant. Bărbatul întinse cheile băiatului de serviciu şi păşi încrezut spre restaurant.

Bună seara, domnule Maleficovici, rosti smerit portarul deschizând uşa imensă din lemn roşu.

Bună, tună bărbatul sec şi se îndreptă direct spre masa care stătea în dreptul unicei ferestre adevărate din tot restaurantul.

   Restul ferestrelor erau artificiale şi reprezentau peisaje din New York, Tokio, Barcelona, Londra, Moscova şi Paris. Fereastra la masa căreia se aşeză bărbatul dădea întro curte interioară, unde se desfăşurau lucrări de construcţie. Cu câteva sute de ani în urmă această curte adăpostise primul edificiu al acestui mizer oraş, edificiu care demult devenise istorie. Actuala ogradă era pe cale să devină şi ea istorie. Maleficovici cumpărase teritoriul şi avea de gând să ridice în această ogradă cea mai înaltă clădire din lume, în ciuda emirilor şi şeicilor din Dubai şi Emiratele Arabe Unite. Maleficovici fu trezit din reverie de chelner care-i aduse meniul şi un pahar cu apă.

       - Bună seara domnule Maleficovici, îngână speriat chelnerul.

       - Bună, urlă Maleficovici. Lasă meniul pe masă.

         Maleficovici continuă să viseze cu meniul închis pe masă. Ţara lui, chiar dacă era în paragină, avea să devină cunoscută în toată lumea. Le va şterge nasul tuturor oligarhilor ruşi şi a miliardarilor arabi cu acest proiect îndrăzneţ. Un falos al bărbăţiei, un gigant al gândirii arhitecturale, o nouă minune a lumii, înaltă de 1500 de metri, va răsări în această dărâmătură de oraş plin de şomeri, boschetari, curve şi ţărani. Maleficovici avea coaie de criminal şi creier de davinci. Toată ţara tremura la auzul numelui lui, nume care fusese deschis publicului larg recent, după ce personajul în cauză deja puse stăpânire pe tot ce se putea vinde în ţara asta, începând cu hârtia igienică, chibriturile şi tacâmurile din plastic şi terminând cu curvele, jurnaliştii, avocaţii, politicienii ş.a.m.d. Chelnerul reveni umil.

      - Aţi decis domnule?

      - Da, vă rog o porţie de с ноги по кругу.

      - Serviţi ceva la desert?

      - O монтировка по ебалу.

      - Perfectă alegere domnule, aşteptaţi câteva minute vă rog.

   Reveria continuă. Ţara mea va fi prima ţară din lumea care va realiza un astfel de proiect. Şi totul datorită mie, care m-am născut pe această bucată de pământ părăsit, care am crescut bătut de acest soare arzător şi clătinat din temelii de aceste vijelii puternice. Eu care… A fost întrerupt de două mâni cu muşchii proliferaţi care-l smunciseră de pe scaun şi-l ridicase în picioare. Primul picior în cap, aplicat chiar lângă moalele capului, îl primi de la un individ în costum sportiv Adidas şi ghete Nike. Al doilea picior, în pantof Carlo Pazolini şi aparţinând unui tip în costum Boss îmbrăcat pe corpul gol, îi nimeri direct în mandibulă şi îl făcu să se întindă pe jos încercând să-şi adune dinţii care cădeau precum ploaia de toamnă din cloaca lui de sânge numită gură.

       - Veţi fi în stare să  achitaţi după cină domnule, sau preferaţi s-o faceţi acum? Interveni chelnerul. 

       - Pfot sfă acfhit cfu cfardul? Întrebă Maleficovici alegând cuvintele printre dinţii stricaţi şi buzele rupte.

       - Sigur.

         Maleficovici întinse cardul şi imediat jumătate de faţă îi fu zdrobită de o монтировкă turnată la uzina metalurgică din Râbniţa. După unica fereastră a restaurantului o ceată de oameni muncea de zor pentru a ridica cea mai înaltă clădire din lume. De pe podeaua sălii semiîntunecate a restaurantului se ridica un bărbat plin de sânge lăsând urme cleioase peste tot. Bărbatul porni lent, ţinându-se de cap, spre ieşire.

       - Şa revedere domnule Maleficovici, şopti înfricoşat portarul.

       - Pfe mâine, scuipă bărbatul cuvintele împreună cu un strop de sânge care începea să se coaguleze.

   Un bărbat de vreo 45 de ani, cu faţa-n sânge, însă bine făcut şi îmbrăcat la patru ace urcă întrun Rolls Royce alb. Automobilul porni cu un zgomot care pentru o majoritate a locuitorilor acelui oraş pierdut reprezenta succesul. Albul imaculat al boemei motorizate sfâşia ceaţa neagră şi groasă a oraşului jegos, făcându-şi cale spre domiciliul bărbatului. Invidia urma traseul automobilului fiind alimentată tot mai mult şi mai mult de gloatele de şomeri, vagabonzi, beţivi şi prostituate care bântuiau străzile pustii. Rolls Royce-ul frână în faţa unui palat, care semăna mai mult cu o cetate, sau un bloc locativ, care semăna mai mult cu un mauzoleu pentru atlanţi. Un bărbat plin de sânge, îmbrăcat la patru ace şi binefăcut, intră întrun dormitor imens de mărimea unui teren de golf şi se întinse pe un pat gigantic de un alb imaculat.

 - Ce ai avut la cină iubitule? Se auzi un răcnet din celălălat colţ îndepărtat al  patului.

 - Pizdeală iubito.

   Tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este, duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste... Un bărbat plin de sânge, însă binefăcut şi îmbrăcat la patru ace adormea pe un pat imens de un alb imaculat, recitând Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu.

Tweet

Pin It