8 Martie
Sergentul Păduraru nu se mai simţise atât de rău din clasa a IX-a, de când luase bătaie cu nicovala de la Ion Capdebou pentru că îi violase sora mai mică. Atunci a stat internat aproape o lună primind mai multe fracturi şi o traumă intercraniană, traumă care se făcea simţită şi acum, după 26 de ani. Nu trebuia să mai beau şi vinul cela de casă, se gândi Păduraru încercând să corecteze traiectoria pişatului din marginea capacului spre centrul lui. Soţia era plecată deja la lucru, aşa că Păduraru îşi făcu singur o cafea şi începu să se îmbrace. Nu-i dădea pace gândul că băuse ieri toţi banii iar ultimii 500 de lei îi dăduse pentru curva aia de Nastia cu care nici nu putu să termine. Mâine era 8 martie şi trebuia să-i cumpere măcar un buchet de garoafe soţiei.
Cu 4 lei şi 35 de bani nu cumperi nici o frunză de brusture, se gândi Păduraru numărând mărunţişul din buzunare. Îşi curăţă papucii plini de glod, îmbrăcă geaca şi ieşi posomorât din casă. Până la secţie erau vreo trei kilometri aşa că Păduraru decise s-o ia pe jos, ca să-şi mai împrospăteze capul mahmur. Soarele de martie încerca oarecum să-l readucă la optimism, mângâind-ui epoleţii, însă băltoacele şi găurile din asfaltul de Chişinău îi argumentau cu uşurinţă faptul că viaţa pe care o duce este de căcat. Se opri în faţa şcolii numărul 6, înconjurat de adolescenţii care se grăbeau la lecţii, ca să-şi aprindă o ţigară.
Pizda măsii de zajigalcă, zise Păduraru şi aruncă cu furie bricheta care nu se aprindea în pământ. Ochii lui crăpaţi începură să se rotească haotic în căutarea unui posibil fumător. La colţul şcolii observă doi liceeni şi porni spre ei cu gândul să găsească un foc. Mirosul de cânepă, cunoscut de Păduraru din copilărie, îi izbi nările imediat ce se apropie de tineri. Tenul feţei lui Păduraru se schimbă dintr-un alb mahmur întrun roşu aprins. Tinerii îl văzură doar în ultimul moment şi aruncară joint-ul cu o mină nevinovată.
- De ce-ai aruncat casiaku? Chiar mă crezi bou bre?
- Dom poliţist, era o ţigară. Care casiak?
Păduraru îl lovi pe unul din tineri cu pumnu-i imens direct în centrul pieptului.
- Auzi băi pulă, nu te fă într-o ureche! Fumaţi iarbă chiar în ograda şcolii futuv-ai în gură de narcomani! Sun băieţii şi vă luăm chiar acum la expertiză dumnezeii mamei voastre.Tânărului lovit îi ţâşniră lacrimile.
- De ce-ai dat dom poliţist? Poate rezolvăm cumva, hai că recunoaştem că am fumat un pic. De ce dai în noi ca în animale de parcă am fi criminali? Ce rău facem noi dacă fumăm un joint?
- Legea permite fumatul tutunului, da nu a căcatului pe care-l băgaţi în voi până aiuriţi şi deveniţi mai răi ca criminalii, urlă Păduraru scuipând spumă. - Criminalii măcar au credinţă în Dumnezeu şi se căiesc. Azi aţi fumat un pic da mâine vă spargeţi venele şi începeţi a fura pentru narcotice.
- Dom poliţist, hai poate ne înţelegem cumva, taică-meu e jurnalist la un ziar prestigios şi dacă păţim ceva va fi scandal.
- Da fie el măcar şi preşedinte, jigodie ce eşti. Eu mă fut în gura oricărui jurnalist mâncător de căcat. Aţi încălcat legea – trebuie să fiţi pedepsiţi. Bani aveţi?
- Păi nu prea, zise unul din tineri examinându-şi portmoneul, mi-a dat tata ceva bani să cumpăr cadou prietenei pentru 8 martie şi mai mult nu am.
- Am impresia că o să-i cadonezi o pulă, zise Păduraru smulgând portofelul din mâinile băiatului. - Aşa cum eu azi îs bun îţi iau mia asta de lei şi aţi futut-o din faţa ochilor. Tinerii porniră grăbiţi spre şcoală.
- Narcomanii dracului, rosti Păduraru. Ceva se schimbă în expresia lui, se gândea ce cadou să-i facă soţiei iar pe faţă îi dansa primăvara concentrată în acel sentiment de dragoste animalică.
Păduraru deschise uşa sectorului de poliţie numărul 13 cu un scârţât reumatic, unul care îi reamintea de iminenţa morţii. Intră în birou, incluse radioul, îşi aprinse o ţigară şi se aşeză în fotoliu. Buletinul de ştiri de la ora 9 comunica că partidele din AIE au ajuns în final la înţelegere iar preşedintele va fi ales pe 16 martie. Va fi ales fix o pulă, se gândi Păduraru, şi mai aprinse o ţigară. Brusc auzi gălăgie pe coridor, se ridică din fotoliu şi porni să vadă ce se întâmplă. Patrula de zi îi ducea pe cei doi tineri pe care-i întâlnise dimineaţa. Aceştea protestau şi încercau să se rupă din prinsoarea celor trei carabinieri însă câteva lovituri de baston îi făcură să se întindă pe podelele jegoase.
- Ce s-a întâmplat Tolea? îl întrebă Păduraru pe unul din carabineri.
- Fumau iarbă chiar în ograda şcolii dom sergent, i-am prins şi i-am adus aici să-i percheziţionăm.
- Du-i în cabinetul meu, zise Păduraru.
Unul din băieţi ridică puţin capul şi-l recunoscu pe Păduraru. –Dom poliţist, dom poliţist, sunt eu, cel care v-am dat 1000 de… Pantoful lui Păduraru lovi strident în tâmpla băiatului şi acesta căzu înapoi fără conştiinţă. Colegul lui începu să urle şi să se târâie mai aproape de prieten însă fu imediat deconectat de bastonul carabinierului.
- Tolea, ia încearcă să-l aduci în fire, zise Păduraru. Carabinierul Tolea se aplecă spre băiat şi începu să-l zgâlţâie intensiv, băiatul nu dădea nici un semn de viaţă.
- Dom sergent, strigă Tolea cu faţă palidă, - se pare că a murit.
- Pizda măsii de zolotaia molodioj, răcni Păduraru, - voi băieţi n-aţi văzut nimic, se răsti Păduraru la ceilalţi doi carabineri, - apropo, ce cadou aş putea să-i iau soţiei, nu ştiţi? Poliţiştii clătinară din cap.
- Ei bine, mă mai gândesc eu, zise Păduraru. - Tolea, încarcă-i pe ambii în bobic şi hai cu mine.
Pădurea încă respira a iarnă în toată goliciunea ei. Glodul se lipea de papucii celor doi poliţişti care târau doi saci de plastic umpluţi cu ceva. Carabinerul Tolea mai ducea şi două hârleţe pe umăr.
- Cu vreo trei ani în urmă băi Tolea, zise Păduraru, - atunci după bespredelu cela din 7 aprilie, am îngropat vreo zece din ăştia. Tot în acest loc.
- Dom sergent eu oricum mă tem să nu avem probleme din cauza asta.
- Totul va fi bine Tolea, principalul este să taci, mai ales po sinke, atunci când ţi-o ia gura pe dinainte. Ce probleme poţi să ai din cauza unor narcomani? Or crede că s-au peredoznit pe undeva.
- Bine dom sergent, dar mie oricum nu îmi pare creştinesc ceea ce facem noi.
- Da ce-i creştinesc băi Tolea? Să lucrezi toată viaţa pe 2000 de lei pe lună şi să trăieşti în cămin? Să mergi cu marşrutka şi să nu fii în stare să-ţi cumperi măcar un mărs poderjanâi? Dă-o în chizda măsii de treabă! Crezi că ăştia de la guvernare îs mai creştini? Sau poate crezi că popii îs mai creştini? Nici nu-ţi închipui pe câte trupuri sau ridicat ei ca să ajungă unde au ajuns. Dumnezeu îi ca şi adevărul, undeva pe la fundul mării. În ziua de azi sau zapizdeşti, sau eşti zapizdit. Hai că am ajuns.
Soarele de primăvară gâdila ramurile copacilor adormiţi. Ici colo din pământ apărea câte un lăstar dornic de căldură şi viaţă. Pădurea se pregătea să îmbrace noua haină a naturii pentru sezonul de primăvară. O veveriţă explora crengile copacilor, ciripitul păsărilor făcea soarele să lumineze mai tare. Doi poliţişti săpau o groapă în tăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu