miercuri, 28 decembrie 2011

Narcisism avansat de MDMA şi durere de pulă

La prima vedere pare o prismă imposibilă de realitate. Orice moleculă de aer şi orice strop de transpiraţie capăta culoarea răsăritului japonez. O catană ascuţită taie tot ce este rău,vulgar,urât,fals şi lasă doar dragostea pură. Este a nu ştiu câta oară când încerc extacy. E frumos să iubeşti sub extasy şi e foarte dureros să urăşti. Ura dispare suflată de adierea atotcuprinzătoare a iubirii pure. Într-o lume perfectă doar asta ar trebui să fim, dragoste pură. Însă nu suntem decât nişte adunături de deşeuri organice. Izul omenirii a devenit insuportabil, pute a umanitate pe toată planeta şi în apropierea ei. Luna şi-e pierdut misterul de altă dată, a devenit doar o bucată de piatră care pute a hoit uman. Cosmosul se sufocă de la duhoarea căţelei Laika. Viermiii astrali continuă ospăţul doar datorită omenirii. Cel care ne-a creat a făcut o mare greşeală – ne-a dat libertatea să alegem. Şi eu am ales la rândul meu, am ales iarba în locul Bibliei şi instinctul în locul raţiunii. Creierul este cea mai puturoasă parte a corpului uman. Pentru că în creier zace frica. Existenţa nu este mai mult decât un cuvânt. Nici un text nu poate reda adevărul, pentru că e format din cuvinte. Providenţa apare în momentul în care arde ultimul neuron.

Un comentariu: