De cînd am început să Salut Naţiunea nu prea reuşesc să văd kino-uri. Şi e păcat, pentru că kino-ul mi-a plăcut, îmi place şi o să-mi placă. Ieri seara mi-am băgat piciorul în prieteni, bere, sîmbătă seara ş.a.m.d. şi m-am teleportat frumuşel în Rusia anilor 1990. M-a ajutat Lioşa Balabanov, pe care lumea "mai sănătoasă" îl cunoaşte pentru Брат 1 şi Брат 2, iar cei totalmente duşi cu pluta îl venerează pentru Груз 200. Ei bine, ultimul film semnat de Balabanov e Kocegar.
Un maior în rezervă (cu contuzie) lucrează la cocegarne şi scrie de cîţiva ani buni aceeaşi carte. Pe maior îl vizitează din cînd în cînd foştii colegi de armată, ci nu pur şi simplu aşa - po drujeski, da cu cîţiva saci de trupuri care trebuiesc arse, că de, în Rusia anilor 1990 multă lumea "rea" trebuia arsă. Pînă la urma fiica cocegarului nimereşte şi ea în categoria celor "răi" - este omagiată cu un cuţit în piept şi aduыă de acelaşi coleg la maiorul în rezervă pentru a fi arsă.... un baevik în toată puterea cuvîntului cu un soundtrack de milioane. Cum s-ar zice: where were you in '92?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu