Tot scormonind arhiva computerului, am dat de un text care dacă nu mă înşeală memoria (pa liubomu ma înşeală de mână cu plămânu) ap e scris prin clasa a XI-a. Autorul în acea perioadă era un fel de eminent-impertinent cu note mari la literatură şi istorie şi nici urmă de viciu în organism. Ortografia este păstrată intactă. Melancolie epta.
"A ars focul. În cenuşa rămasă am început să-mi caut rămăşiţile pierdute, trebuia să mă construiesc din nou. Chiar dacă aveam la dispoziţie un material destul de fragil mi-am zis că face să încerc! Ce mi-a mai rămas!? Am luat un pumn de scrum şi am început să-mi modelez inima, am făcut-o mai mică decît era înainte. Plămînul l-am făcut mare, ştiu eu pentru ce. Am stat mult pe gînduri pînă a mă decide să modelez creierul, mă gîndeam dacă am nevoie de el. Spre dimineaţă eram un om nou. Omul din cenuşă."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu