Greu mai dai de-o bucăţică de carne zilele astea, gândi Grivei săltând printre pungile cu gunoi aruncate chiar în centrul pieţii. Aerul era îmbibat cu o mulţime de mirosuri, de la peştele împuţit aruncat azi dimineaţă în lada cu gunoaie, la duhoarea de parfum ieftin de pe gulerul celor doi poliţişti care păşeau pe lângă el.
- Marş javră! Ţipă violent unul încercând să lovească câinele cu bocancul.
Grivei anticipă atacul şi sări într-o parte lovindu-se dureros de un tomberon, după care o zbughi în pata de întuneric.
- Valera, i-an sună-i pi paţanii de la cistilişe, las să vină să prindă javrele.
- Dăi uai în p... uăi.
Poliţiştii continuară plimbarea agale, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, urmăriţi de privirile lui Grivei.
Nu există oameni mai răi decât poliţiştii, taxiştii şi beţivii, gândi Grivei. Ăştia vor să te plesnească doar aşa, din firea lor violentă. Câinele începu să-şi lingă coapsa care-l ustura tot mai tare. Se târî spre câteva pungi cu hârtii şi adormi pe loc cu botul pe labe. Grivei începu să viseze, visa oameni în cravate şi costume alergând pe străzi şi vânând-ui semenii. Căţeii mai mici erau mâncaţi pe loc, iar cei mai mari adunaţi în cazane cu apă. Grivei se îngrozi, urechile i se înroşiră iar ochii bătrâni căpătasere o umezeală aproape omenească. Aici auzi un sunet, un sunet care-l hipnotiză plăcut şi-i alungă toată gândurile, o dată cu gândurile şi spaima.
Eurooooooooooo-visison... suna din boxele AKAI amplasate pe vărful unei gherete de băuturi. La colţul gheretei, printre câteva pungi de gunoi, dormea un câine. Era 00.00. Era 1 martie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu