APHEX ROMEO

Nu prea merg la teatru, mai bine zis nu merg de loc. Azi s-a întâmplat aşa că încercând să vorbesc cu o prietenă am aflat de un spectacol la Ionesco. După trei bombe de ape cumsecade m-am pornit la teatru ca să aflu că se dă Romeo şi Julieta. Ciudat e faptul că nu am văzut niciodată spectacolul dar cunoşteam istoria pe de rost la fel ca o mulţime de altă lume din jur. Şi mai ciudat m-am simţit când am recunoscut în muzica care suna în sală ritmurile Aphex Twin. Geniul IDM-ului nu a fost o întâmplare, m-am bucurat pe parcursul piesei să ascult o colnoană sonoră la pe cât de tupeistă pe atât de reuşite pentru o adapter postmodernistă al lui Shakespeare - Romeo şi Julieta pe ritmuri de dark psy şi acid jazz. Piesa în sine reprezintă mai mult o viziune a lui Luhrman asupra subiectului decât a dramaturgului englez. O notă aparte la tot postmodernismul din scenă erau ringtone-urile care răsunau uneori în sală în timp ce Romeo încerca disperat s-o reînvie pe Julieta. În fine o piesă tare zic eu, chiar dacă nu mă pricep în teatru, o poveste de dragoste cu destul de multă acţiune şi câteva doze serioase de umor.

Tweet

Pin It